O lumânare aprinsă în ziua de Paști.
Un cântec care nu are nimic în comun cu viața aceasta.
Învierea, un dor nestins. Învierea, o mângâiere cu degete prelungi pe spatele memoriei.
Tu, iubirea crescândă în inima de lut a poetei.
Tu, cel care nu se cheamă, dar este. Cel care nu cunoaște odihnă în atriile inimii dar respiră din branhiile cerului.
Nenumit, neștiut, nediluat. O acuarelă picurând pe fruntea sărutată de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu