Fugă printre can(i)oane

Cu tine
mă despletesc în cuvinte
ca un rob secerând pe întuneric;
ochii, doar ochii au rămas ai mei -  
până la urmă fuga printre can(i)oane
aidoma gloanțelor în piepturile tinere
nu poate avea decât un singur final...
și totuși cineva întinde pe felia de viață
capcane timpului -
nebuni, ce nebuni să ne iubim
în anotimpuri cuantice,
o singură viziune despre abandon
a fost îndeajuns pentru căderea în infern
uite,
acum sub noi e o liniște pe care n-o vom numi 
nicicum,
un foșnet al simțurilor desface, 
cu mâinile cu care mi-ai deschis nasturii dimineții,
plasturi cangrenați din trecut
un fior absurd de franc
îmi scotocește prin buzunare!

22 feb. 2015

virgula sau ploaia punctului

tu pui punctul acolo unde
alții preferă o virgulă de care să-și agațe nopțile
nu-i nimic
dimineața vine pentru amândoi
cafeaua cu miros de anestezic încălzește traheea
cuvinte se poticnesc în gura ceștii
da
tu pui punctul acolo unde eu aș așeza o fereastră 
să respir bezna și să-i spun poezie
uneori evadarea e o temniță în plus
o păpușă rusească în care încap toate viețile cu care te-ai hrănit
și le-ai numit dragoste
vezi cum punctul tău e doar un cerc claustrofob
lumea din evantai se preface în corset
odată cu strada băltind a sentimente proustiene
copilul din mine strigă după uterul mamei
din când în când 
sufletul tremură din copcă 
tulburând apa.


04 feb. 2015