Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

luni, 23 iunie 2014

O femeie care nu seamănă cu tine

accidental așa cum se întâmplă toate întâlnirile 
când defilezi cu sufletul impar(țial)
eliberat de emoții prăfuite
în tușe clasice îl decorezi fără să înțelegi unde e forma aceea care te îmbracă
ca o haină de duminică
fără întrebări lumea pare o cometă cu traiectorie precisă
altfel aluneci într-un hău din care
iese o femeie care nu seamănă cu tine
ai vrea să-i desenezi buzele într-un final neașteptat
culmea, se încăpățânează și refuză zâmbetul
calea cea mai sigură până la inima ei
s-a rupt în viitura zilei
seara își adună carcasele de sub poduri
se întinde o liniște sinistră
ochii ei licăresc în întuneric ca un bob de tămâie pe jăratic
și tu taci
neputând să o aduci în tine.

21 iun. 2014



luni, 16 iunie 2014

Acolo unde timpul e coama unui val

Griuri adorm în buzunarul emoției 
plouă insistent plouă mărunt
și viața din crengi se scurge în asfalt
ca și cum n-ar fi existat muguri săltând în lumină
în energia pământului zbaterea unei libelule egalează moartea 
fără să știe de ce, omul scrie pe spatele cerului
și se roagă să ajungă mesajul în sticla mării
acolo unde timpul e coama unui val
rătăcind în ochiuri de dragoste
în cascadă verbul a iubi își conjugă vulnerabilitatea
eu iubesc un ecou
tu iubești o iluzie
împreună iubim vântul care ne poartă diferit prin lume
singurătățile.
16 iun. 2014



sâmbătă, 14 iunie 2014

Ca-ntr-o seceră a durerii

jocul de-a baba-oarba pe sufletul gol n-a prins rădăcini
în trupul singurătății
de aceea îmi plimb poemele pe sub podul rupt
sperând că dimineața răsăritul mă va arunca pe malul celălalt
în fond ai plecat cu toate gândurile mănunchi
ca-ntr-o seceră a durerii
pastelul e acum un puzzle cu piese lipsă
un ceas diform își strânge stomacul 
până să arzi pe fugă clipa îți scoate nuanțele
precum o mașină de șlefuit chihlimbarul
cât mai lipsește să încapi pe șiragul de mătănii
în care îngrop trădările
să te strâng în brațe într-o rugăciune abia șoptită. 
11 iun 2014



Trupul meu ca o iederă pe zgârie-norii timpului îngustat

sufletul mi se încrețește ca un măr deshidratat
îl strâng în mâini și ia forma degetelor 
după ce-l storc de lacrimi paradoxal dulceața lui crește 
îmi vine să râd precum un copil care descoperă un ciob de sticlă colorată
într-un pietriș anost
ce să fac cu iubirea ta când singurătatea mestecă cu fălci lacome 
trupul meu ca o iederă pe zgârie-norii timpului îngustat
o privire si cheia se potriveste în portativul liber
cu note de nostalgie săltând între liniile vitale
a mai trecut un cântec pe scara cu trepte lipsă
i-am oprit vocalele în plex și acum murmură a moarte.















14 iun. 2014

miercuri, 11 iunie 2014

Felia de viață

Dragostea - felia de viață pe care o tai cu încetinitorul
și speri ca emoția să agațe în cui tabloul
în care tu și eu suntem mâinile sculptorului
vezi cum modelează nudul ploii peste corabia legănată de dor
peisaj atipic în concertul de vioară și pian
degetele nervoase se plimbă pe scările virtuții
o poartă iese din pământ limpede ca o liană dorindu-și cerul
dincolo de tine oglinzi se închid în trupul meu
ca un fermoar peste o operație complicată
în urma ei timpul și-a amputat un braț și doare
când ating un nerv se transformă-n piatră și tace
în burta ei lumina construiește pâlnii febrile și aprind focul
unde ești tu zorii se desfată din umbre de melancolie
se cântăresc cuvinte se eliberează apoi din strâmtoare
sunt la o jumătate de anotimp distanță de noi.