Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

miercuri, 29 noiembrie 2023

Skopje - Canionul Matka

Am ajuns în prima seară în Skopje, pe o ploaie mocănească. Am avut cazare la Hotelul Doa, situat în centrul vechi al orașului, în zona numită Bazar. 











Nu am reușit să vedem prea multe în scurtul drum de la hotel la taverna locului, Pcela. Dar atmosfera creată de grupul nostru ne-a făcut să ne simțim ca acasă. Am mâncat cea mai bună iahnie de fasole, lipie și salată pe măsură.

Pentru că vremea era nefavorabilă în Skopje, am schimbat ruta către Ohrid, unde am avut cea mai bună vreme, un soare orbitor și temperatură propice de călătorie. Despre Ohrid am scris în articolul precedent și mărturisesc că mi-a rămas inima acolo. Pe drumul pietruit al vechiului oraș, o altă Mihaela străbate încă străzile, în căutare de sine.

 Am revenit la Skopje în a patra seară și am împărțit cazarea între Hotel Continental, un hotel mare, dar neprimitor și Hotelul Doa, un loc intim, ospitalier, la care am revenit cu drag.

Este 21 Noiembrie, dimineața se anunță un pic cețoasă, chiar și așa ne bucurăm că nu plouă, pentru că azi vizităm Canionul Matka, săpat de râul Treska și apoi înaintăm cu barca spre peștera Vrelo.

Din Wikipedia citesc despre locurile pe care urmează să le vizitez:

Canionul Matka este un canion săpat de râul Treska situat la circa 17 km sud-vest de Skopje, Macedonia. Acesta este una dintre cele mai populare atracții turistice naturale din Macedonia, acoperind o suprafață de 5.000 ha[1], găzduind mai multe mănăstiri și un baraj hidroelectric. Lacul Matka din interiorul canionului este cel mai vechi lac artificial din țară[2].

Față în față cu priveliștea care îți taie răsuflarea, îi mulțumesc lui Dumnezeu că suntem aici. Munte de-o parte și de alta, cât vezi cu ochii, stânci abrupte, canionul care separă muntele, o apă limpede și bărcile colorate, așteptând vizitatorii la mal. 





























Grupul se separă în două, cât să încăpem în cele două bărci cu motor, pregătite de drum. Totul bine planificat, un drum impresionant pe canionul Matka. Facem fotografii, bem un vin fiert, cât să învingem frigul. Ne este cald, ne este bine. Astăzi este sărbătoare în lumea macedoneană, este Sf. Mihail și Gavriil. Este din nou ziua mea, colegii de drum își aduc aminte și îmi cântă la mulți ani. Mi-e bine, mă simt acasă, printre ai mei. Aș plânge de fericire, dar îmi țin lacrimile în frâu, este prea frumoasă ziua, și compania, și azi râd, cât să-mi țină de cald toată iarna.














Ajungem la Peștera Vrelo, impresionantă atât prin numărul mare de stalactite, cât și prin amplasarea sa pe malul drept al râului Treska. Vrelo este o rețea din două peșteri, una deasupra și alta scufundată în apă. Au fost incluse în top 77 locuri naturale ale lumii în cadrul proiectului New7Wonders of Nature[3].

Secțiunea de sus, numită Suva, conține un număr mare de stalactite, inclusiv una de 3 m în segmentul de mijloc al peșterii cunoscută sub denumirea de ”Con de pin”, datorită formei sale. La capătul peșterii sunt două lacuri: cel mai mic are 8 m lungime și o adâncime maximă de 5 m, iar cel mai mare 35 m lungime și o adâncime maximă de 18 m[4].

Adâncimea exactă a peșterii nu este cunoscută, dar unii presupun că ar fi cea mai adâncă peșteră subacvatică de pe Pământ. Cea mai recentă măsurare a fost efectuată în 2012 și a înregistrat o adâncime de 212 m, sau cu alte cuvinte a cincea cea mai adâncă peșteră din lume, a doua din Europa și cea mai adâncă din Balcanihttps://ro.wikipedia.org/wiki/Canionul_Matka





































Avem fotografie de grup, dar și amintiri pentru mai târziu. Drumul cu barca înapoi spre canion pare a fi desprins din poveste. Schimbăm impresii, ne privim și ne întipărim în minte, dar mai ales în inimă, cele vizitate.







































În imediata vecinătate a debarcaderului, se află Restaurantul (și hotelul) Canyon Matka. Situat pe malul lacului, restaurantul este o încântare pentru turiști. Aflu că este un loc cu vechime și tradiție, înființat în 1939. Pentru cei interesați, restaurantul deține pagină de web și galerie foto: https://canyonmatka.mk/gallery. 

Grupul nostru a luat prânzul aici, mulți au confirmat calitatea excelentă a preparatelor, iar eu m-am bucurat de cea mai bună ciocolată caldă și un lava cake pe măsură.



























Ziua se încheie cu vizita la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Nerezi. Este una dintre culmile artei bizantine, datorită frescei pereților interiori.

Frescele bisericii din Nerezi datează din trei perioade de timp diferite: cele mai vechi fresce aparțin secolului al XII-lea, următoarele datează din perioada de după devastatorul cutremur din anul 1555, iar cele mai noi, care se află în interiorul domurilor, datează din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 
Ansamblul monahal de la Nerezi este alcătuit dintr-o biserică centrală și din alte încăperi alăturate. Biserica este cruciformă, cu cinci domuri, cu trei abside si un naos pătrat. Întregul complex monahal, zidit din piatră și cărămidă, este înconjurat de ziduri de piatră.
Gorno Nerezi este o micuță localitate din Republica Macedonia, așezată în apropiere de capitala Skopje, la o altitudine de 771 de metri. Întinsă pe culmile împădurite ale Muntelui Vodno, localitatea este locuită în mare parte din albanezi.
https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfantul-pantelimon-nerezi-67765.html
E toamnă târzie, o stare de liniște pune stăpânire pe noi. Poate este mai simplu decât credem să facem pace cu noi înșine!
























(Va urma)




joi, 23 noiembrie 2023

Macedonia - Ohrid, orașul celor 365...

 … de semne că fiecare zi pe Pământ este un dar și o nouă ocazie să ne bucurăm împreună de tot. 

Mă aflu în Macedonia de Nord de 4 zile, iar de 3 zile poposim în Ohrid, “Ierusalimul Balcanilor”, așa cum este denumit.

În prima seară ne-am cazat la Hotelul Doa din Skopje. A început să plouă, întâi mărunt, apoi târziu în noapte, ploaia și-a intrat în drepturi. Chiar și așa, odată cazați am făcut un tur nocturn în zonă și am mâncat la o tavernă locală, unde am fost primiți și serviți cu maximă ospitalitate. 

Pentru a ajunge în Ohrid, sâmbătă dimineața, am plecat din capitala Macedoniei, Skopje, trecând prin Parcul Național Mavrovo. Un ținut pitoresc montan, cu peisaje extraordinare, unde râuri se joacă parcă “de-a v-ați ascunselea” de-o parte și de alta a drumului. A fost soare tot drumul, de parcă a călătorit alături de noi. 










Facem primul popas la Biserica Sf. Ioan Botezatorul, complex monahal de călugări și apoi la Biserica cu Hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, așezare monahală de maici. 

Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul – Ioan Bigorski – este una dintre cele mai frumoase mănăstiri ortodoxe macedonene, din cele păstrate până astăzi. Mănăstirea se află așezată în regiunea Mavrovo și Rostusa, aproape de drumul ce leagă între ele localitatile Debar si Gostivar, în partea de vest a Macedoniei. Aceasta mănăstire apartine diocezei de Debar si Kicevo, fiind intemeiata de catre Ivan I Debranin, in anul 1020.

Otomanii au distrus Mănăstirea Sfântului Ioan, în secolul al XVI-lea. Aceasta va fi reparată si reînființata în anul 1743, de către călugărul Ilarion, care a mai si ridicat o serie de noi clădiri. Mai târziu, în perioada anilor 1812-1825, Mănăstirea a fost extinsă din nou, de aceasta dată de către arhimandritul Arsenie. 

Una dintre cele mai valoroase comori ale mănăstirii constă în iconostasul de lemn, considerat a fi unul dintre cele mai minunate iconostase sculptate în lemn, din intreaga lume ortodoxă. O altă comoară a mănăstirii  constă într-o icoană, zugrăvita în anul 1020, renumită ca icoana făcătoare-de-minuni.

(https://m.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-sfantul-ioan-botezatorul-bigorski-124060.html) 

O senzație de liniște pune stăpânire pe noi. Priveliștea îți taie respirația. Munții sunt ninsi pe piscuri, dar este un soare orbitor. Toamnă amestecată cu iarnă, anotimpuri care se succed în cascadă. 













Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” este un metoc al Mănăstirii „Sfântul Ioan Bigorski”, Mecedonia de Nord. A servit în trecut ca o facilitate a Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul. A fost complet restaurată prin grija actualului stareț al Mănăstirii Bigorski – Mitropolitul Partenie. Obștea mănăstirii de maici urmează un tipic athonit, sub îndrumarea duhovnicească a Mitropolitului Partenie, cu o viață liturgică bogată, cu privegheri de toată noapte în weekend-uri și la sărbători. (https://doxologia.ro/manastirea-sfantul-gheorghe-macedonia-de-nord) 

S-a săvârșit rugăciune în interiorul Mănăstirii, având în mijlocul nostru pe maica Cristiana, de origine română, care ne-a vorbit despre mănăstire și despre viața monahală.

















Am ajuns în Ohrid după-amiază, prilej de cumpărături în centrul orașului, urmat de cazare la Hotelul Mirage, aflat pe marginea lacului, unde am poposit timp de două nopți. 





Duminică dimineața am pornit cu Vaporul pe lacul Ohrid, o excursie de o oră jumătate, în drum spre Mănăstirea Sfântul Naum. Este în continuare soare, o temperatură excelentă pentru călătorie. Aflăm că acasă este frig, chiar ninge, iar locul în care ne aflăm ne face să ne simțim binecuvântați. 

















Mănăstirea Sfântul Naum este o oază de liniște. Sfântul Naum este considerat protectorul celor cu afecțiuni psihice. Potrivit unor surse, în anul 1662, in cadrul mănăstirii funcționa un spital pentru astfel de pacienți. Mănăstirea și localitatea se află pe malul Lacului Ohrida, la o distanță de 29 de kilometri de orașul Ohrida, in apropiere de granița cu Albania.

Orașul “Sfântul Naum” își trage numele de la Sfântul care, in anul 905, a întemeiat renumita mănăstire de aici. Sfantul Naum al Ohridei este înmormântat în biserica ctitorită de acesta încă din anul 910, anul trecerii sale la Domnul. 

Despre Sfântul Naum din Ohrid aflăm că a fost un cărturar și scriitor medieval care, împreună cu Sfântul Clement, a continuat sarcina de a răspândi creștinismul în rândul oamenilor vorbitori de slavă din regiune. Sfântul Naum a fost implicat în crearea literelor glagolitice și chirilice, pe baza lucrării fraților sfinților Chiril și Metodie. Se crede că acești doi sfinți au fost frați, pentru că Sf. Clement, care a fost arhiepiscopul Ohridei se adresa Sf. Naum, care era călugăr, cu apelativul frate, ceea ce conform ierarhiei nu era posibil decât dacă într-adevăr erau frați biologici. 

În curtea mănăstirii am putut vedea câțiva păuni. Este vestit acest loc pentru păunii aflați aici, încă din timpuri vechi. La un moment dat aici erau cca. 75 de păuni, acum sunt 10-12.




















De la Sfântul Naum ne întoarcem cu vaporul spre Ohrid. 




Ohrid este un oraș – stațiune turistică, care se află pe malul lacului cu același nume, cu așezări în formă de stup, case în trepte, în vârful cărora vechea cetate străjuiește zarea.

Cuibarit intre crestele munților înalți de până la 2.800 de metri și Lacul Ohrid, orașul nu este impresionant doar prin istoria sa, ci si prin frumusețea deosebită a așezării sale. Trecut în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în anul 1980, orasul Ohrid(a) este cu siguranta una dintre bijuteriile Macedoniei.

Arheologii consideră că orasul Ohrid este cea mai veche așezare umană din Europa, numai lacul în sine având o vechime de peste trei milioane de ani. Orasul Ohrid este menționat pentru prima dată în niște documente grecești din anul 353 i.Hr., când era cunoscut sub denumirea de Lychnidos, adica "orașul luminii". Orasul avea să-și primească actualul nume, Ohrid, abia în anul 879. Numele orașului vine probabil de la cuvintele "vo hrid", care înseamnă "pe deal".



Orașul Ohrid, asa cum îl vedem astăzi, a fost construit, în mare parte, între secolele VII-XIX. De-a lungul perioadei bizantine, Ohrida a devenit un loc deosebit de important, atât cultural cât și economic, acesta servind drept reședința episcopală. Orașul a găzduit și prima universitate, condusă de către Sfinții Clement și Naum de Ohrida, pe la sfârșitul secolului al IX-lea. La inceputul celui de-al XI-lea secol, Ohrid a devenit capitala Imperiului lui Samuil, a cărui fortăreață se poate vedea și astăzi în oraș. 

Aproape de malul lacului după ce străbatem faleza de piatră ajungem la punctul nostru de întâlnire. Aici putem observa statuile Sf. Clement și Sf. Naum, ocrotitorii Ohridei. De asemenea, o statuie care reprezintă un tânăr care ridică crucea, întruchipând tinerii care an de an, așa cum este obiceiul la noi de Boboteaza, străbat înot lacul pentru a prinde sf. Cruce. Diferența este că aici crucea este la adâncime, necesitând pe lângă abilități de înot și pe cele de scufundare. Acest lucru poate dura chiar și două ore. Macedonia de Nord este încă pe calendarul vechi, așadar pe 19 ianuarie are anual loc această procesiune. 



Încheiem seara într-un restaurant cu specific macedonean, însoțiți de muzică și dansuri populare specifice zonei. Bucurie și voie bună!















Luni dimineață, după micul dejun la Hotelul Mirage, ne îndreptăm spre centrul vechi al orașului Ohrid. Avem tur pietonal, alături de ghidul nostru minunat, Loredana Curelea, și popas la trei din cele mai importante biserici ale locului.



Sfânta Sofia este locul unde se alege patriarhul Macedoniei. Biserica  Sfanta Sofia este reprezentativă pentru arhitectura Evului Mediu. A fost construită în timpul Primului Imperiu Bulgar, după convertirea oficială la creștinism. Se crede că biserica a fost clădită în perioada 851 - 889, în timpul domniei cneazului Boris. În interiorul bisericii se găsește cea mai mare compoziție murală din secolul XI conservata, din lume.

https://m.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-sfanta-sofia-ohrida-125229.html





După Sf. Sofia mergem la următorul obiectiv turistic. 

Biserica „Sfântul Clement și Sfântul Pantelimon” din Ohrid a fost construită de Sfântul Clement la cererea lui Boris I al Bulgariei. Actuala biserică a fost reconstruită în anul 2002 pe ruinele bisericii din secolele al IV-lea şi al IX-lea și adăposteşte moaştele Sfântului Clement, ucenic al Sfinţilor Chiril şi Metodie. Arheologii au ajuns să creadă că biserica se află pe locul unde primii studenți ai Sfântului și-au însușit alfabetul glagolitic (folosit pentru a traduce Biblia în slavona veche a bisericii). Biserica este patrimoniu UNESCO din 2004.

 https://doxologia.ro/biserica-sfantul-clement-sfantul-pantelimon-ohrid-macedonia-de-nord

















Vizita se închide la Biserica Sfântul Ioan Kaneo din Ohrid. Aceasta este aşezată pe o stâncă deasupra Lacului Ohrid. Biserica datează din secolul al XIII-lea și are hramul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Lucrările ample de restaurare a bisericii, întreprinse în anul 1964, au scos la lumină minunatele fresce din cupolă.

Priveliștea îți ia răsuflarea. Privesc în zare și nu-mi pot imagina un alt loc unde aș vrea să fiu în acel moment. Fotografii de grup și solo, peisaje amețitoare, soarele jucându-se pe fețele noastre, și lacul Ohrid, pe malul căruia bem cea mai bună cafea din zonă. 






Pisicile leneșe ne dau roată, se întind apoi la soare, lăsându-ne să le fotografiem după bunul plac. 



Finalizăm ziua căutând perle de Ohrid, specifice locului, suveniruri, chilipiruri, sau pur și simplu, compania celorlalți colegi de grup. 

Urmează Skopje, cu statuile lui impozante, cu trecutul care se îmbină ca un puzzle cu inimile noastre dornice de explorare. 

(va urma)