Bătrânul acela avea ochii tăi

Doar ploaia răpăie ascuns,


aici e locul unde nu se întâmplă nimic -

între noi e aceeași tăcere

ca între doi bătrâni

foșnindu-și poalele

lângă gardul propriei neputințe.



Când vine viața lângă tine s-o culegi de pe ciorchine,

pârguite par zilele dinaintea privirii tale

o să tai felia aceasta în formă de semilună

și-o să-ți bandajezi cu ea rănile

nu contează cât durează

până la asfințit

doar plopii îți numără din doi în doi

regretele

e câmpul în amurg și se întind pasteluri

peste cerul zvântat de ploaie

și miroase puternic a flori de câmp

și-a acuarelă...



Bătrânul acela avea ochii tăi,

ca și cum ai fi lipit abțibilduri pe geam

sperând să oprești lumina

să-și vâre razele pe sub piele

oprește-ți tremurul buzelor

și nu mă întreba de ce

în cupa mâinii tale stângi

e mereu primăvară.

Ultimele lucrari

Un alt mai

Oscilând printre stropii deşi


un alt Mai îşi şterge conturul

devreme, un drum cu sens unic

mă cheamă departe

un câmp de linişte se ascunde

în părul meu de-mi scutur umerii goi

a uimire printre bujori şi garofiţe,

un scut de smarald coboară prin vene

speranţa nu uită pe nimeni

aici nimic nu pătrunde

pe lac, nuferi leneşi şi-ascund tulpinile

şi cerul se aprinde-n mrejele serii

aproape e gândul, lipăind pe-o frunză



la marginea zilei pluteşte

un dor de lumină -

scâncind din codrul altui anotimp

un copil cu gropiţe

mă trage de mână râzând

balansoare colorate se leagănă sub pietre

paşi mici se strecoară din nou sub nervuri,

lipseşte o bucată din cer, pete albastre

ţi s-au prins de genunchi, copile

deşi n-ai să crezi că pământul

se leagănă sub mâinile tale

învârtind a mia oară roata

sub un curcubeu văratic.