Altare de timp

Mai vino, Iisuse-n Buzăul de aramă
să vezi ce rămâne în noaptea cu brumă
când frigul se-ntinde în ceasuri haine
și cerul răstoarnă cohorte de oameni.

Mai vino, Iisuse-n pustiul din crânguri
să vezi câte păsări își caută hrană
când nu mai e loc de odihnă în ceruri
și luna veghează și plânsul la geamuri

Mai vino, Iisuse-n copilăria amară
să vezi cât mă doare în locul iubirii
prea slobode lacrimi, prea scurte alinuri
azi crengile leagănă copila de ceară

Mai vino, Iisuse, când nu vii spre mine
poemele dor sub pulsul pierdut
și doare la colțuri, hârtia se-ndoaie
sub mâna bătrână a timpului mut.

Mai vino, Iisuse-n ruga mea rece
când oasele dor prea curat și prea demn
și ceartă poeții pierzându-și credința
și mamele lor le adună sub scut.

Mai vino, Iisuse și pune pe rană
un deget să vindeci ura din noi
când nu mai e loc de poeții pe brazdă
cuvintele mor neștiute și-n somn,

Mai vino, Iisuse, sub plapuma goală
zăpezile urcă narcise-n mansardă
și spune-mi, părinte, în țările calde
ce nume dai zării cu pletele brune?

Mai vino, Iisuse, măcar de întârzii
dă drumul copilelor prinse în horă
să-ți cânte o doină de la curbură
și hainele dalbe să dai primăverii

Când noaptea se lasă în candela veche
Mai vino, Iisuse să picuri lumină
e liniște-n ceruri, pământul suspină
când morții și viii doinesc împreună.

Și iartă-mă, Doamne, când nu știu a pune
la vise o strajă, zălog anume
Mai vino, Iisuse, între cuvinte răvaș
să scriu despre tine cu tot ce-a rămas

Când sting lumânarea și zorii se-ngână
Mai vino, Iisuse și oarbă spre lume
să văd adevărul din capătul crucii
cum sângele curge fără de vină

Potirul liturgic mă reînvie
și lumea încape într-un grăunte
Mai vino, Iisuse, coboară într-un înger
sărută-mi pe frunte copiii și Ție

Picta-voi alene altare de timp
când crucea se-ntinde pe-a mea câmpie
Mai vino, Iisuse-ntr-acest anotimp
ce seamănă dorul de veșnicie.