În revista Pro Saeculum, an XX, nr. 5-6, iulie-septembrie 2021

 

Așa să nu iubiți

Privesc din avion sfârșitul lui august

gura ta mă devoră fără a mă avea

iubirea se ascunde într-un val

la Eforie lumea se împarte în cei pândesc răsăritul

aliniați pe plaja ca o scoică 

și cei care trăiesc în mreaja apusului 

printre pescăruși

colecționarii de clipe se adună ciorchine 

măștile au obosit la umbră pe șezlonguri 

zâmbetele se văd mai albe decât oasele

lumina cade mereu din stânga

în acest tablou unde gura ta se împletește absent

peste săruturile interzise

și trăite în muzeul nopții 

unde vom pune risipa de iubire

și-o vom arăta lumii 

așa să nu iubiți 

doare până la os 

zâmbetul lui în părul meu 

și umerii goi

primind stelele în piept

una câte una. 

Revista Literadura, nr. 21 / 2021

Ploaia a măturat azi-noapte fricile 
de parcă nu mai există hotar
între cei care am fost și suntem
între mine și tine alunecă boala
te scap din brațe
nu te-am ținut înăuntru
oasele mele țipă
dorul este doar o lespede pe care-mi odihnesc poemele
înainte să se transforme în femeie
scot apă din fântână
și mă întreb despre ce voi scrie
când ploile vor adormi 
în cochilie de melc
tu taci și urăsc
copacii care foșnesc verde 
fructele în pârg
femeile cu copii în pântec
fericirea aceasta iluzorie
trenul adormit în gară
scrisorile trimise cu poștalionul de patru
călătorind cu osiile rupte
e vară dar putea fi orice anotimp
în poezie timpul alunecă
de-și julește genunchii
un garou peste iubire
și venele ei adânci
apusul iuliei peste oraș 
ferestrele pictate în rouă 
căsuțele de păsări 
lemnul 
formele mici
adânc
impregnate în poezia mea
tu.