Este ultima zi de călătorie. De câte ori mă întorc dintr-un pelerinaj, mă întreb cum pot să revin la viața materială, după ce m-am încărcat de atâtea experiențe spirituale, după ce am asimilat atâtea trăiri. Întotdeauna trecerea este grea. Primele zile după pelerinaj experimentez o stare de pierdere, tânjesc după apropierea de suflet.
Am aflat o parte din rai la Mănăstirea Sf. Efrem Sirul. Totul aranjat cu bun-gust, fiecare colț cu rostul său, de parcă nimic nu a fost lăsat la întâmplare. Fotografiile vorbesc de la sine.
Am părăsit cu greu, poate, cel mai frumos loc din acest pelerinaj și la 25 km depărtare, am mers la Mănăstirea Sf. Dionisie.
Mănăstirea Sf. Dionisie din Olimp este întemeiată de Sf. Dionisie în secolul al XVI-lea. În 1821 este dărâmata de turci și călugării sunt uciși. Mănăstirea a funcționat ca o școală teologică. A fost reconstruită în 1878. Multe femei și copii au fost adăpostiți în mănăstire, de atacurile turcilor.
Am intrat in biserică și am cântat cu toții troparul Sfântului Dionisie. O atmosferă de liniște și pace s-a așezat peste noi.
Ne apropiem de ultimele ore petrecute împreună. Suntem mai uniți, mai legați unul de altul, și cel mai important, mai aproape de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu