În acest început de noiembrie mă aflu în pelerinaj în Grecia. Am plecat la drum ieri, la ora 18 cu autocarul. Noaptea am petrecut-o pe drum, așa cum îi stă bine călătorului. Am ajuns în Salonic, în această dimineață, în jurul orei 8, obosiți, dar nu mai puțin dispuși să descoperim obiectivele turistice.
Am vizitat pe rând: Biserica Sfântul Dumitrie Izvoratorul de Mir, unde se află moaștele sfântului Dimitrie și ale Sf. Anisia, Catedrala Metropolitană din Salonic, unde se află moaștele Sf. Grigorie de Palama, Biserica Sf. Teodora cu moaștele sfintei, Biserica Sf. Sofia cu moaștele Sf. Vasile cel Mare, și Turnul Alb datând din secolul al XV-lea, într-un parcurs pietonal, în care am avut posibilitatea să descoperim orașul Salonic, ca un loc încărcat de tradiție, fără să piardă din elementele de modernitate, specifice unui oraș european. Obiectivele religioase sunt deosebite și merită a fi vizitate. M-a impresionat modul în care sunt integrate în zgomotul citadin. Firesc, ca o trecere de la lumesc la divin, fără pregătire suplimentară. Un pas la plimbare pe trotuarul, care cotește brusc într-un sanctuar. Nu știi când rugăciunea devine o prelungire a unui gând. Nu știi când ești parte din ceva mai mare decât realitatea în care ești ancorat.
Am ajuns pe la ora 13 la Paralia Katerini, o stațiune cochetă și primitoare și ne-am cazat la hotelul Mediteranean Resort, în condiții foarte bune.
Întrucât am avut restul zilei în scop de recuperare și relaxare, am petrecut câteva ceasuri bune pe plajă, alergând pe plajă și scaldându-mă în Marea Egee. Apa este mică până departe în larg și nisipul curat.
Stațiunea nu oferă multe în domeniul suvenirurilor în această toamnă târzie, dar se vede că în momentele de vârf este bine echipată. Chiar și așa, găsești magazine de blănuri și articole de piele și câteva restaurante specializate pe produse din pește și derivate.
Am preferat liniștea camerei de hotel pentru sfârșitul acestei zile. Scriu, să nu uit că unele zile sunt pline, construite din rugăciune, lectură și bucurie.
Am lăsat în nisip pașii mei. Am lăsat în mare o lacrimă pentru pământ. Și în cer, un gând pentru viitor.
Locuri minunate (cam pe unde am trecut și scris intr-o carte), dar niciodată nu ne mai întâlnim cu ele. Privește, memorează, scrie. .. ce poate fi mai minunat?
RăspundețiȘtergereDa, cât de frumos! Scriu și voi scrie.
ȘtergereAcelasi intinerariu l am parcurs și eu la începutul lui octombrie 2019 cu alți pelerini...si acum încă sunt sub "anestezia" "acelor locuri...Bucurati-va!
RăspundețiȘtergereMă bucur pentru dvs. Mă simt la fel de anesteziată.
Ștergere