trei muze triste la mormântul tău
trei vămi peste care poezia trece
cu lecția învățată pe de rost
recit vers după vers
și pasărea oprită din zbor își rotește capul
ochiul ei golit de orice grijă mă privește
simt timpul alunecând din dicționar
nu mai definesc nimic
al meu
Am prins frunzele de arțar în palma stângă
simțeam sângele lor
arzând în încheieturile pământului
sunt bine
este primul an când nu mai aștept semne de dincolo
să plec din lume cu lecția învățată
primul an în care te iubesc pe de rost
așa cum îmi ești
moarte și călăuză
ridicare și cădere
primul an când îți aștept fiul
să mă îmbrace în haina albastră
a iertării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu