Șah-mat

Tabla de șah stă deschisă
fiecare mutare bine gândită 
o mână sigură conduce jocul, conduce viața
doar nebunii își pierd capul 
caii saltă spre visul în care orice e permis
pioni, simpli pioni într-un anotimp bătând în fereastra cerului
tușe fine, alb-negru peste ploile atâtor ani
inima reginei inundată de iubire
inima ei,
rană poeziei,
unde ești rege să-ți săruți regina înainte de a pleca din lume
cu toate curbele atingerilor impregnate în piele
cu degetele răsfirate în pletele speranței,
nemernică desfătare orbilor
când lumina stă ascunsă în palma ei
în mângâierile vocii tresăltând în piept
contururi risipite în nuanțele cafelei nocturne de mai,
când totul se trezește la viață și setea,
această sete de tine și noi
de tine și Dumnezeu
de mine și poezie,
ca o tânguire a firii 
sau poate fericirea,
acea madonă flămândă a simțurilor,
pășește înainte într-un priveghi
unde nimeni nu plânge 
nimeni nu respiră
ochii, singurele lampadare spre cerul vânăt
ochii, șah-mat tristeții într-un zâmbet doar de ei știut.