Oameni de mai

Închide ochii!
Respiră, ascultă, nu neapărat în această ordine
lucrurile nu vin doar pentru că le aștepți 
oamenii mor sau uneori îmbătrânesc odată cu tine
E prea devreme
răsăritul te contaminează cu începutul poveștii - 
e prea târziu să pășești în afară 
azi e ziua perfectă să înșiri mărgăritare
fragile și albe, mâinile poetei
pictează o pagină în alintul culorilor. 
Cinci minute în plus ceream mamei
și secundele se dilatau, pierzându-și conturul
cu degetele răsfirate opream timpul și îl strângeam în pumn
să nu mă doară 
nesomnul zilelor de mai.
Cinci minute de veghe,
la căpătâiul cuvintelor
cafeaua sorbită de pe buzele memoriei
singura voce pe care o aud în mine
cu ecoul celor cinci minute 
în care închid ochii,
aștept,
respir,
nu neapărat în ordinea aceasta
și te văd,
tablou fără ramă,
poezie fără epilog,
în brațele mele așez bujori
și tac cuvinte,
tac.