Marfarul iubirii

Ziua a venit flămândă de culoare
am primit-o cu ochii închiși
inspirând adânc albastrul din vocea ta
e prea multă liniște aici
de parcă raiul își desface pe rând porțile
și în urma noastră
Timpul așază paginile miruite cu dor.
E prea mult din noi în Crângul acesta
în care ochiul lui Dumnezeu
merge nestingherit printre furnici
foșnetul vrăbiilor în iarba lui cireșar
doi îndrăgostiți pe banca de alături
ținându-si fericirea strâns în brațe
ea își alintă părul în poeme mici
cu vrăbii gureșe ciupind din ploaie
el îi desface pumnul și se miră de liniile șerpuind a licurici bezmetici în altarul nopții
Ce lume microscopică în laboratorul îngerilor, Doamne,
râzând pădurea împletește ramuri
mi-e dor de inimi desenate pe hârtie
nici ploaia nici somnul nu aleargă mai repede
decât marfarul iubirii moțăind pe șine.