Abia acum te scriu cu adevărat

Rugăciunea gândurilor mele, Doamne,
prefă-o în bucurie.


Ascultam cântecul acesta de demult
ascultam și mă hrăneam din murmur și dragoste
din visele nevisate sau poate mâinile albe ale îngropării
mă cuprind de mă diluez precum un cub de zahăr în ceaiul de iasomie.
Ascultam trilul păsărilor, Doamne,
și peste tot vocea ta, lumină lină a înserării,
când păsările se întorc în cuiburi
și inima lor se face poem
doar tu locuiești în grădina cu lalele roșii
și o singură margaretă albă să-i spună anotimpului
să rămână copil
cu genunchii zdreliți de iubire.

***

Din florar în cireșar

treizeci și trei de pași 

pe treptele iubirii răstignite

cu palmele întinse 

sunetul cuielor zdrobind pământul de sub unghii

abia acum văd cerul deschis

și sângele prefăcut în cerneală 

abia acum te scriu cu adevărat 

când am dat drumul mâinilor tale

și ochii mei negri niciodată pictați 

plâng liber fericirea

celor cinci minute la adăpost de sine

minute crude, minute grăbite

de flori și cireșe 

strecurate în buzunarul strâmt al timpului. 

Arunc semințe zilei și ea mă urmează flămândă

pasăre de lut,

iubirea dintr-o suflare,

Tu.