Labirint

Zidurile pe care le ridici și le cobor în labirint
Un joc de-a baba oarba, inocent absint
unde-ți sunt buzele, să dor când le ating,
ca un lut frământat de soare, ning!
unde-ți sunt ochii, să îi sărut a mirare
azi am văzut un înger bun în fiecare
poezie de ai fi și n-aș fi nimic în zare
poet de m-aș numi și fără întâmplare
jur-împrejur curge mir și țes poeme
de mă gândesc că poate-i viu colțul, alene,
străzile se îmbracă în oameni, neștiute
liturghii de rouă se cântă nevăzute -
ascultă gândul cum se plimbă din capăt în capăt
lumina se deșiră în felinare și miroase vânăt
april transformă mormântul în nuntă și apa în vin
culoarul nopții plânge, trupul devine străin
încap mătănii pe fragila încheietură a mâinii
copiii dorm cu visele prinse și latră câinii
în căsuțe de păsări se pictează zăbrele
să evadez din păpădii cu visul umbrelă
și poate m-aș întoarce iar în labirint
să te sărut o dată, fără leac zâmbind.