îmi vei părea un vis cu ochi de marmură
un vis din care ieși mai subțiat, păgân
chemând dragostea
orbește închipuind atingerea ei pe umerii suferinzi ai nopților
doar cu timpul așternutul devine moarte și moartea un giulgiu răpus de cuvinte seci
Iubește și fă ce vrei
chiar și poezie din piatră seacă mai ales
în aorta dimineții când între noi stau vrăbii de lut
chibritul scânteiază, fetița cu ultima speranță aprinde lampadarul inocenței
un cântec se îngână în zori pe buzele crăpate ale iernii
Mai rămâi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu