Din om, înger...în memoria Andreei Bratu

Acum trei zile un înger s-a dus acasă.
Adorm plângând. Îmi strâng copiii la piept,
îmi strâng fricile ghem.
O lume plăpândă se ascunde în cochilia unui melc
călcâiul morții strivește inocența 
mamele veghează la căpătâiul anilor mici
e noapte și
jucăriile dorm.

Leg cuvintele la gură,
îngerii șoptesc psalmi și doare
în sufletul păpușilor amintirile se rostogolesc
pe covorul moale al copilăriei.

Poezia e un loc prea strâmt uneori
pentru inima unui copil
viața se culcă în palmele veșniciei.


În memoria Andreei Bratu, 1 oct. 2009 - 7 mai 2018, unicul copil al unei mame pentru care înseamnă totul...