Inexprimabilă, inoperabilă, femeia cu două inimi,
una în cer alta aici.
Nu dorm. Beau lichior de ciocolată și scriu
scriu te scriu nicicând atât de lucidă
în infern gheața se vinde scump
și buzele mele alunecă pe clipa ca o mireasă a nopții
ah, luceferi scânteiază zarea
e frumos în pielea nebuniei
mă întorc la tata
să-i spun că sunt frumoasă, așa despletită de lacrimi,
și nopțile se pierd în singura tăcere pe care nu o pot răbda
se va face dimineață în mine
acum că ai plecat cu săruturile în buzunare
cu poemele nescrise
cu secundele mici și irespirabile
iubitule,
îți sărut ochii să nu mai vadă
prăpastia și bezna pe care n-o numim
șșșșt, se face frig
și mâinile încă îți caută trupul
în fiecare por al liniștii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu