sărut mâinile poeziei și versurile îmi mângâie părul
așa cum tu descurci iluziile
din inima poetei
iubindu-te
ca pe o cămașă pe care o îmbraci de fiecare dată altfel;
a trecut mult timp de când mă ascundeam sub pământ
să nu mă găsească copilă flămândă
anotimpul îngropării fără trup
melcii respiră sub crengi
ploile trec grăbite prin coastele iubirii
vătămând zarea
târziu văd îngeri de vată pe cerul opal
curcubeul leagă șireturile nod
între om și Dumnezeu
între om și om
între noi
nimic întâmplător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu