Festivalul internațional de Poezie, Sighetu Marmației, 2017 - Premiul pentru volumul "Spovedania oaselor"

Au trecut opt ani de la primul premiu, obținut la Festivalul de Poezie de la Sighet, Premiul pentru manuscris, care m-a proiectat în lumea literară ulterior, prin volumul de debut "Vers și culoare" apărut la Editura Grinta în 2010.
Opt ani prea lungi dar și prea scurți în același timp. Multe evenimente literare s-au perindat de atunci, lansări de carte și premii obținute. Dar parcă Sighetul meu a rămas același. Cu oameni calzi, poeți cu bucurie în privire și un zâmbet permanent pe chip.
 În aceste zile, a 44-a ediție a festivalului de poezie s-a desfășurat în compania unui juriu bine format, avându-l președinte pe criticul și poetul Gheorghe Grigurcu. O personalitate a literaturii despre care s-ar putea vorbi zile în șir. 
Volumul meu de poezie "Spovedania oaselor", apărut recent la aceeași editură - Grinta, a primit premiul festivalului pentru volum. Alături de mine, pentru volum au fost premiați poetul și directorul revistei cu lungă tradiție: "Familia", Ioan Moldovan și poetul bine cunoscut maramureșenilor, Vasile Morar.
Totodată, s-au înmânat premiile revistelor maramureșene unor poete cu viitor cert într-ale scrisului: Irina Lazar, Violeta Anciu și Adela Conciu.
Ne-am bucurat de compania unor poeți importanți precum Ioan Pintea, directorul bibliotecii județene din Bistrița,  Minerva Chira, poetă și strânsă colaboratoare a Anei Blandiana, Lucian Perța, un parodist de excepție, Vasile Muste, o gazdă impecabilă și un poet care îți aduce aminte în fiecare vers de frumusețea Maramureșului, poetul Nicolae Scheianu, poetul și romancierul Alexa Gavril Bâle, poeta Ileana Nemeș și mulți alții, cărora le cer iertare pentru omisiune.
Seara literară de la Desești ne-a strâns laolaltă sub egida marelui poet Nichita Stanescu, care a început cu un omagiu adus marelui poet, o slujba de pomenire și a continuat cu un memorabil recital de poezie. 
Dincolo de amprenta literară a acestui festival cu tradiție, plec de la Sighet cu Memorialul Victimelor Comunismului și rezistenței, adânc întipărit în suflet, cu viața făcută ghem în stomac odată cu fiecare imagine și rememorare a durerii unor generații prea mult încercate de un sistem pentru care nu găsesc calificative.
Voi reveni aici, în casa poeziei maramureșene, cu sufletul deschis și bucuria de a fi reprezentat Buzăul și poezia sa actuală. 

Mihaela Roxana Boboc, 30 septembrie 2017.