din când în când cineva iese și anunță o naștere
moartea nu poate fi anunțată
se infiltrează tacit între chipurile preocupate
ne afundăm în fotoliile negre și depănăm amintiri cu mama tânără, cu pântecele plin de mine
și un gol imens se prelinge pe picioare până în vârful degetelor
pierderea unei mame nu poate fi răscumpărată nici de gânguritul pruncului
nici de slăbiciunea genelor moștenite
ne strecurăm fricile în paharele de cafea la 2 lei
cu gust de lapte matern
ești la terapie intensivă și somnul tău se așterne ca o pecete
nimeni nu ar trebui să taie burta unei mame
și să scoată uterul care m-a adăpostit de atâtea palme și spaime
doctorul are ochii blânzi
deasupra halatul albastru se vede o dâră pe cer
îi zâmbesc
când scoate moartea cu mâna
lumina are dinți de lapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu