V-am iubit pe toți

Am iubit anii aceștia
v-am iubit,
cu zâmbetele și atipiile fiecăruia
v-am iubit chiar și când m-am dezbrăcat de iubirea voastră
și am rămas Evă dezgolită în fața ispitei
mușc din mărul copilăriei
acolo nu e niciunul dintre voi
nu e moarte să astupe sau viață să dezgroape
ochii mei spre cer,
de unde va veni mângâierea,
nu din mâinile voastre pe trupul poemelor mele
nu din culoarea nisipului din inimă
nu din buzele sărutând durerea
nu,
scriu de parcă nu aș fi iubit niciodată
scriu de parcă în fiecare zi aș lua-o de la capăt
același amnezic care te întreabă la nesfârșit ce zi este azi
Același care se miră de gurile care posedă fără a avea
de mâinile care frământă fără a pune nimic în loc
Ce copilă sunt, Doamne,
când uit să plâng odată cu soarele la asfințit,
ce mică e luntrea când încape doar o vâslă
și aceea se preface în fum.
V-am iubit pe toți,
pe rând și deodată
am văzut lostrița lunecând spre năvod.