Domnișoara Nimeni (poetei Florentina Loredana Dalian)

E straniu. După o zi de poezie vine alta, apoi cealaltă 
până pierzi șirul și nici nu mai contează
că te-ai născut într-o zi de mai,
că ai părăsit înainte să știi de ce diminețile se clatină bețive
sub abandonul oamenilor,
că poate ai adoptat o pisică sau un câine
și zilele s-au întors nevindecate în tine,
chiar nu mai contează câte răni ai oblojit 
câți copii ai adus țării ofrandă spre lecția neasumată a iubirii;
contează doar ziua care-și leapădă hainele în acest poem
sânii ei albi, mai albi decât moartea cuvintelor
coapsele ei rotunjite de pictorul citadin care a îndrăznit să dăltuiască cerul
în forme atât de mici că am ajuns să strig poezia pe numele de alint:
Ană / Loredană a zidurilor, purtând suferința ca o eșarfă împrejurul umerilor
gâtul tău fin de femeie, femeie a nopții
și trupului biciuit de dorințe, a bărbaților condamnați la exil
versul tău se leagănă liber pe funia singurătății
și eșafodul e mereu în suflet aproape de călău
vocea ta gravă ca ecoul unui mormânt gol în ziua învierii
și mirul curgând pe trupul fricii până devine nălucă
te port în suflet vorbind despre un Serghei* în anii de război, 
condamnat la viață,
condamnat la libertatea care ucide, slobozește și iartă!
Ceasul de aur se închide în pumn și călăul doarme
în visul lui Serghei,
doarme în paginile Domnișoarei Nimeni.
Nimeni nu a îndrăznit să tulbure apa
nici îngerul săpând tranșee sub pământ
nici omul care așteaptă alt om să-l arunce înapoi în sine.
Spune-i lui Dumnezeu despre Serghei purtând ca o icoană
poza copiilor la piept, cu cerul în ochi și pământ sub coaste
spune-i să trăiască în cămașa ta,
unde abandonul se simte ca un cuțit cu două tăișuri.

Dragă Domnișoară Nimeni,
e timpul să scoatem poezia în stradă cu pieptul dezgolit
sub ploaia de gloanțe cerul se vede minge de foc
un pământ nou și-adună brazdele 
vom înmormânta aici bucuriile, tristețile rămân mereu la suprafață,
fantasme de timp  -
poate tresari și tu când la un colț de stradă
un înger cerșește pâinea poemelor lui Serghei cu cerul lui în ochi până se face frig
e dimineață
nimeni nu doarme,
Nimeni.

*Serghei e personajul din poemul Război, cuprins în volumul: Domnișoara Nimeni, aparținând poetei Florentina Loredana Dalian