Crochiuri

dragoste, miroși a acuarele în toiul verii
a spice înconvoiate de greutatea macilor și vise plimbate de pe un umăr pe altul
de parcă negura s-ar șterge de mâneca pictorului
dimineața hrănește corbii din suflet ciocănind în oase cu dalta mirosind a cer
tot ce am fost înainte de tine am uitat, mai puțin orfanul mânjit de culoare
amestecată cu dorul
mâinile lui mângâie forme de neînțeles și le numește Rai
prinsă într-un papirus, iubirea se caligrafiază pe filele lui Dumnezeu
și inima mea, un simplu pergament unde-și înmoaie îngerul penița și mă rescrie ca pe o zi
trăită la nesfârșit între grimasele lumii,
șoptește-mi că fericirea are gust de poezie și îmi voi bea în taină ceaiul
printre femeile duminicilor mele
și crochiurile înviate pe hârtie.