am legănat corăbii de hârtie pe apa copilăriei,
am trăit iubirile femeilor ca și când ar fi ale mele,
am sărutat buzele legământului și am așteptat în banca întâi a fiecărei dimineți
printre rânduri am sorbit cafeaua de pe chipul tău
când plouă și îndepărtezi golul din stomac cu o privire
care ucide și naște
ucide și resuscitează
inima asta încăpățânată să iubească
altfel am putea vorbi până am pierde șirul gândurilor
cineva bate la ușa nopții dar nu-i deschid
îngerul pleacă cu rugăciunile mele pe umăr
îl privesc, are pasul blând și inima ține în brațe cuvintele
fără să scrie epilogul
365, doar numere într-un evantai de zăpadă
am putea schimba oricând ordinea
să-i spunem terapiei iubire și iubirii terapie
din piept ies anotimpuri de ceară
și toate se învelesc în ora când toate dorm
mai puțin copilul care îngână noaptea ca pe un refren de poveste
copilul maicii mele și prima lui scrisoare
pentru o rândunică zburând către pântecele lumii
să-i pună inima pe tipsia poeziei.
Foto: Suflea MC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu