Aliluia

nici azi n-am reușit să mă rog unui cer închis
ascult leonard cohen a mia oară
dorm când ar trebui să trăiesc și scriu când ar trebui să dorm
smulg măselele cuvintelor
din ele vor crește celule stem și voi hrăni cu ele tumorile copilăriei
cineva mă va iubi cândva
poate chiar eu
de pe canapeaua neagră voi arăta cu degetul pe Jung
voi râde de visele înșirate pe sârma ghimpată
sângele lor mi-aduce aminte de venele tale fără oxigen
mama stă în brațele tatei și el din sânul cerului
aruncă cu praștia poeme
uneori mă nimeresc alteori ajung direct la tine
cel care mă iubești doar cu soarele în buzunar
vine noaptea când toate iubirile ațipesc
și îngerii coboară de pe cruci
se joacă leapșa printre morminte și primul atins e trimis înapoi în lume
apucă pătura dimineții și învelește trupuri
sub zăpadă lumina e mai caldă
sub noi crește o pâine pe care poeții o aruncă câinilor
iar ei păzesc cetatea
și colții lor sunt în grumazul singurătății
acum locuiești în mine
ca-ntr-un cimitir de vise.


În memoria tatălui meu: Mirică Gelu