dresorul de iluzii

nu cred când îmi vorbești despre tristețe ca despre o molimă
de fapt nu mai cred altceva decât adâncul ochilor tăi
sunt dresorul de iluzii, dresorul de cuvinte
ascult lista lui Schindler și simt viețile sparte în pumn
ale cui sunt toate ale zilei când noaptea e furul copilăriei?
copilul își mută cerul în brațele mamei
mama îl mângâie ușor și un cântec de leagăn răzbate prin porii dimineții
aprind memoria cuvintelor când pământul tresare molcom
și iubirea stinge lampa oricărei rațiuni
am fost haina de care te lepezi și doar forma umerilor tăi rămâne
precum poemul văruit în doliu când taci, cuvinte, taci!
aș vrea să-ți aud inima bătând printre versurile tăioase
să-mi spui cum mor visele, cum se duc toate ale sufletului dincolo
cum se îngroapă pâinea poeților fără lumină
de umblăm cu iluzia în lesă și ne dresăm durerea în circul zilelor
am visat un pământ nou cu inimi libere țâșnind din stepă
am visat poeme care mușcă din zăbala cerului și sângele lor se preface în vinul
unde poeții își vindecă egoismul în brațele muzei -
dragostea vorbește pe limba îngerilor fără să frângă zboruri
dragostea duce cuvintele ca o anafură în gura poeziei
femeile plâng și iartă în clipe doar de ele știute
femeile îngroapă și dor.

https://www.youtube.com/watch?v=XNSsv86lsok