Anul 2018 a fost un an dificil. Pe drumurile către Spitalul Fundeni și înapoi s-au născut poemele pentru mama. Scrise cu plânsul în ochi, fiecare dintre aceste texte, surprind momente, în care poezia mi-a fost colac de salvare. Azi, mama este cu noi, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni și a rânduit să ne bucurăm încă, împreună, de această viață.
Mi-este greu să mai adaug ceva. Toate drumurile, din acea perioadă, au dus către duminica lăuntrică, locul unde mi-am vindecat, pe rând, rănile, iubirile, emoțiile, tresăririle întru cuvânt, toate acele mici ”bătălii”, pierdute și câștigate.
Nu veți găsi aici nimic din cotidianul măcinat de orgolii mărunte și expresii triviale. Este o lume dincolo de această carte, în care uneori mă avânt, când mă lepăd de sine, pentru ca apoi să revin, în locul de unde poeta scrie, scrie...
Nu întâmplător, cartea a apărut în aprilie 2019, aproape de Săptămâna Patimilor. La doar o lună după trecerea prefațatorului, Marin Ifrim, dincolo, am simțit că până la urmă, și versurile tac.
Această carte este lansată azi, în semn de omagiu, celui care s-a dăruit cu timp și fără timp, literaturii, lansărilor de carte și confraților săi.
Respectele mele celor care scriu și sunt alături de ceilalți scriitori, fără patimă! Că al lor este cerul revărsat în cuvânt...
* În vârstă de 26 ani numai după 6 luni petrecute la Muntele Athos, Sfântul Siluan a primit harul de vedea pe Hristos viu în locul icoanei Sale. Deşi n-a durat decât o clipă, acest eveniment a fost atât de extraordinar, încât a produs în Siluan o lărgire a ființei sale astfel încât începând de atunci el va purta în rugăciunea sa toate popoarele pământului. A dobândit dintr-o dată o conştiinţă cosmică. Vederea lui Hristos a avut drept efect transmiterea către el a însăși stării lui Hristos. Cu toate acestea, scăderea acestui har şi o laudă prost plasată l-au aruncat pe tânărul Siluan într-o luptă titanică împotriva mândriei şi trufiei. Această aspră luptă, care a durat 15 ani, a născut în Siluan o căinţă asemănătoare celei a lui Adam, ducându-l până la ultimele limite ale deznădejdii, unde a intervenit Domnul dându-i tocmai acest cuvânt: „Tine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!””
Răsunând în inima lui Siluan, aceste cuvinte ale Domnului i-au adus, oricât de ciudat ar putea părea, biruinţa duhovnicească. Domnul i-a sugerat lui Siluan spectacolul iadului, şi acesta a ieşit din el având o ştiinţă măreaţă, care a restaurat viaţa sa înmulţindu-i harul şi cunoaşterea lui Dumnezeu.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/tine-mintea-ta-in-iad-si-nu-deznadajdui-cuvant-al-lui-dumnezeu-pentru-vremea-noastra/ despre Sfântul Siluan Atonitul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu