în pătura dimineților fără tine nu ninge
te port în vis și visu-mi este poartă
nu intra în cutia de povești dacă știi finalul
adu-mi oameni de nea
să topesc cuvintele
la gura sobei
aprinde opaițul în camera cu nemurire
să piepteni părul încâlcit al poveștii
cu ochi sticloși
lasă la intrare creanga de vâsc
sărută-mi gândurile pe obraji
și rămâi ca si când
toate ar depinde
de mâna întinsă
a îngerului
așa te chem
din lemn sculptat
în acuarela poeziei
ninge vezi cum ninge
când rămâi în mine
mult timp după ce am închis filele
și copiii adorm
alături de jucăriile întinse pe covor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu