și sărut după sărut
te transform în visul din care te-am plămădit
sărace mâini și buze te cuprind
în zid curg lacrimi și sap adânc
degetele intră în carnea
din care rupi poem după poem
și hrănești pisicile
schilodite
rotocoale de fum
ninge
cu fulgi mari
cât inima copilei
iubește invers
din vârful picioarelor
spre ochii halucinant de vii
în care încap pe rând jocurile
de-a baba oarba
despre care nu vom vorbi
noi, nu,
deși iubim la fel
toamna și frunzele ruginii
iubim cafeaua și aroma ei pe trupul încălzit de soare
iubim ce urâm și asta face toate lucrurile
rotunde
alunec pe brațul tău
o lecție de supraviețuire
dragul meu
să interiorizezi poezia până îți plânge din coastă
Adam scrie Evei poeme încinse în lut
Adam scrie până când Eva trimite șarpele din sân
să-i mângâie veșnicia
dintr-o suflare
înghit întunericul și lumina stă de strajă
te iubesc
când din mine rămâne
rama acestui tablou
pe care l-am pictat cu degetele
în carnea mea
în lumea ca un elefant
înghițit de un șarpe boa
o să te prind
sărut după sărut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu