frica secundelor

pentru asta s-au inventat psihologii
să trăiască prin tine și traumele lipite pe geam
pe uși / pe tot ceea ce atingi -
cum se numește omul neetichetat care plânge și râde în același timp
cu ochii la cer și pământ și nimicul dintre
respiră prin copca durerii
respirați în sincron și nu vă veți întâlni
doar aerul taie felii din lună
coaja ei îți hrănește pântecul umflat
e bine să împarți sufletul se bucură
ochiul sfidător al anotimpului ține pleoapa închisă
nu pune virgule inutile
între noi.

scriu pentru dragostea aceasta care nu poate fi scrisă
la celălalt capăt nu e nimeni
îmi târâi pașii prin zăpadă și e cald
ca și cum părintele meu m-ar strânge la piept și n-aș mai respira de frica secundelor
bătând prea repede înapoi în mine.

am 12 ani, trupul costeliv și tremur sub plapumă
ușile se trântesc și între două lovituri apuc să număr până la cinci
știu că între coastele mele un înger plânge tot mai tare
și asta îmi mângâie ușor sufletul în formă de semilună.