Postare prezentată

Silabe orfane

Pentru toate morțile pe care le-am ținut strâns în mine și toate iubirile cărora le-am dat drumul aproape îmi sunt diminețile neîmbrățișat...

joi, 18 septembrie 2014

Uneori crestez

M-am născut noaptea, așa am crezut de cuviință
că pe lume se vine în susurul îndrăgostiților posedându-și visele;
îmi aparții, așa ai spart tâlcul poveștii care își țesea pânza în cotlonul neumblat
acum cuvântul se așază întocmai unui copil nerăbdător 
în colțul de pedeapsă,
mă întreabă nedumerit a cui sunt
a mamei, răspund, doar ea știe când mi-au crescut rădăcini –
uneori crestez și ciotul rămas mi-aduce aminte de Dumnezeu,
cum lipește obrazul pruncului de mamă și apoi adoarme la sân;
e în firea omului să numească lucrurile după sine,
după iubiri să strige așa cum ai chema o soră să-ți vindece rănile,
să arunci târziu bandajele și să spui sfârșit.
Cuvântul s-a făcut stăvilar încât nu mai văd puntea,
între noi pietrele s-au osândit în mare
aștept pescarul să-și arunce undița,

în mâinile mele pâinea s-a frânt în cruce.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu