absenţa ta este o matcă,
în jurul
ei un stup creşte ca un turn Babel –
miere şi venin se pândesc în faguri;
esti geamănul resorbit înainte de naştere
văd prin
ochii şi palmele tale
descânt iubirea pe îndelete,
ca într-o cină de taină –
în balansul anotimpurilor
sunt atâtea porți și niciun popas,
cine s-ar fi gândit să înnoade amiezile cu
vitralii prăfuite
de cordonul ombilical al poeziei?
cine ar fi crezut că un soldat de plumb îmi
doarme într-un ventricol?
nici tu n-ai știut,
deși rupi din mine timpul ca o anafură
apoi te-ntrebi de unde roiesc cuvintele
așa că-ți arăt prisaca –
a mai crescut
de când ți-ai
strâns versurile
în culorile toamnei;
lipsește un
acord subtil între respirație
și vocea ta –
azi nu mă pot scrie fără tine.
Jam session Mihaela Boboc & Laurențiu Belizan
12 sept. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu