Focul joacă ultima scenă la picioarele noastre
abia ținându-și inima să n-o ia la vale
tu privești prin mine tabloul încă nepictat
e târziu îți spun
nu te încrede în ochii mei
au simțit arșița durerii înainte să renasc
într-un noiembrie lugubru
din firul absint împletit de vraciul orelor
nevindecate
încă locuiesc în rama stacojie a copilăriei
să nu pleci odată cu răpăitul ploii
leagă(nă)-mă în inimă
de culorile râului
să-mi spăl chipul în lacrima iasomiei
vino
să rătăcim un ceas
nu te încrede în ochii mei
am pierdut demult busola
în mreaja poeziei.
21 apr. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu