învălmășeala umbre(le)lor
asfalt și pas într-o îmbrățișare amorfă
doar ochii oglindesc o altă dimensiune
clovni cu fețe pictate
îmi oferă baloane
ca pe un crez în copilărie
număr în gând distanța între cer și mâna întinsă
între mine și tine
tânjesc după seninătatea nebunului
fluieră în mijlocul pieței
între el și mulțime niciun scut
mintea poate crea cele mai mari salturi
merg printre voi
ca într-o baștină a durerii
scurg ploaia
din părul meu jilav împletesc poeme
sunt în afara lumii
plutind prin nebuloase
mi-e sete
împrejurul meu lumini se alipesc într-un
roi stelar
absorb timpul ca o perfuzie
în venele mele poetul
se transformă în culoare.
24 apr. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu