trag după mine tristețea ca pe o jucărie stricată
zornăind în timpanul durerii
pleoapele se deschid involuntar
lăcrimând absența capătă acuratețe
până la detaliu aș putea să te sting în scrumul zilei
să te întorc ca pe o foaie de tutun
rulându-ți inima pe margini
aș fi cel mai înrăit fumător
noaptea târziu te-aș scoate din respirațiile mele
doar ca să te inspir iar.
26 mai 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu