muzica e acel spațiu în care încap toate tristețile și tot mai e loc de o vioară
straniu cum m-ai abandonat în arcușul ei și speri să mai cânte
cu o voce venită din pustiu nu poți umple o inimă chiar dacă doare
drumul mă traversează precum o cale ferată prin lanul de maci
nu am nevoie de timp el este în afara mea
mă privește îngăduitor cum ridic bariere
acum că aștepti un semn să treci prin mine să mai bați un cui în dorință
te-ai gândit la femeia dezgolită de emoții ca la un talisman norocos
uiți că noaptea ține cheile poeziei ca o fecioară
așteptând în taină mirele.
28 mai 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu