Pleacă
să plec
plec
strig ploii și ea mă primește
fără un cuvânt.
Du-te
să mă duc
mă duc
ești ca toți ceilalți
care abandonează
leșul iubirii
îl îngroapă cu tot cu vină
cu tot cu râsete
cu plânsul în ochi
îngroapă
și obosesc.
Vino
să vin
nu vin
nici plec
plouă și arunc un pumn de semințe
absurdului din asfalt.
Rămâi
să rămân
ca și când iubirea crește de două ori în același anotimp
privesc văduva prohodindu-și cele 40 de călăuze
o privesc și știu că nu
niciodată nu
te voi iubi
mai puțin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu