încă mă mir de anotimpuri
de oameni prelingându-se asemenea unor acuarele
de trupul tău copt semănând cu vara
fac dragoste cu umbra cuvintelor tale
cu ce rămâne nespus în colțul buzelor
pesemne că te iubesc
cum țâșnește lumina din codru
în ochi de păun
vine ziua când vom strânge toate poemele
le vom pune în cort și vom pleca din lume
ne așezăm la umbra unui vis
privim cum se tulbură apa
cum se întind vrăbiile în nisip
și viețile pe frânghii de dor
privim la cei pe care i-am scris și iubit
scris și niciodată uitat
încă mă mir de anotimpuri
de rostul lor
de oameni prelingându-se încet în acuarele
de nu mai știu
în ce icoană să-i așez
ca și când ai pune busuioc proaspăt pe masă
și aștepți să-l împarți
fir cu fir
umbră cu umbră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu