soarele se pitise după casa cu horn înalt
și o bucată de cer
Grigore asculta Nessum Dorma
fumând gândul greu că Elena lui doarme
sub piatra albastră
priponit, calul odată sălbatic aștepta cu urechile ciulite
și nimeni nu-l alunga
rămăsese așa cu gâtul întins spre lume
o urmă de vinovăție
în ștreangul cât un leagăn fără stăpân
era pe înserat
când a rupt zăbala
și a mușcat din pământ
copitele plângeau sub el și
m-am oprit să-l pictez în noaptea când n-am mai știut
cum să te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu