cum te-am pictat din zahăr și nisip
din praf dulce pe tălpi de pelerini
și pasul cel sculptat în flori de crini
călcând pe crengi și pe rugină
în noaptea care va să vină
iubita se lasă mângâiată
din creștet și până în moarte
de mâini sărutate de gând
să nu spui nu, nicicând
căușul palmei la gură pe alei
și prin zăbrele la fereastra cu zmei
nu cred o iotă în regrete
se pune praf de două degete
azi înăuntrul păpușii mute
mimează un scâncet paginile rupte
nu culeg vise întinse pe asfalt
când tu ramai în cerul de smarald
înec doar curcubeie pe-nserat
mă rog la râu încet, de am iertat
nu știu, să scot lumina din sân
pe dor să-l fac creștin, iar nu păgân
nu cred în rime prefăcute-n scrum
sau versuri albe când miroase-a fum
mai ține-n palmă un vers șchiop
să pară timpul un școlar miop
sărută-mi tâmplele zvâcnind, doi cocori
îngână un cântec de leagăn în zori
buzele pun pe umărul drept un semn
clavicula macină dorul în lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu