Fără turn de apărare

Nimeni nu doarme,
din ceea ce este
timpul își face cazemate
fără turn de apărare, iubirea strigă
și brațele ei se deschid spre lume.
Sunt aici,
spune copilul ascunzandu-și chipul în palme
doar tu știi să îmi așezi visele spre răsărit
și vezi, aș putea chiar să te uit
în vioara din piept.
Tu ai canta și n-aș ști să te opresc
m-ai striga și eu aș continua să înșir mătănii pe mâinile fragile,
atât de fragile,
încât viața mea se va rupe cu un pocnet surd,
poemele s-ar deșira spre miazănoapte
doar ochii te privesc prin sticla rece
copilul s-a cuibărit demult în așternut
cu spatele lipit de trupul cald al mamei.