Copilăria, un șah al minții cu pioni alungiți pe tabla memoriei și
tu, iubirea din capul unghiului
care nu mă va zdrobi,
iubirea mea hrănită în cuibul poemelor de inimă albastră
din care rup bucăți de pâine
și ele se întorc anafură în noaptea celor șapte coline
tu, privirea care îmbrățișează copilul nopților boeme
scribul nescris de vreun anotimp fie el acest martie pe care așez flori
ascultă ropotul cailor pe tabla de șah
am ascuns zahărul lor în zăpadă
acum inima lor se face albastră în clar de lună
și tu continui să alergi prin mine
râzând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu