***

Așteaptă-mă, șopti vocea din colțul neiubirii mele...Iar eu o ascultam pentru că nu știam că exiști.

Alerg. Tu încă ții mâna mea dreaptă între palmele tale și asta e bine. 
În treacăt aud râsul unei femei îmbrățișate și zâmbesc 
e frumoasă așa cum iartă colții iernii înfipte în grumaz 
strada se umple de zambile și gândul mă apucă de încheietura mâinii
ziua se îmbracă în aripi de libelulă, 
femeia își prinde agrafe în păr în loc de mângâieri 
sunt aici, șoptește vocea dar eu nu-i mai aparțin 
în zori pictez ceva ce seamănă cu atingerea ta
și pânza rămâne imaculată.