îngenunchezi noapte de noapte
așezi crucile mari și blânde pe tâmplele tale
te rogi încet
o șoaptă aproape imperceptibilă în zgomotul lumii
mama strânge în mâini o cheie
deschide nostalgic sertarul și amintirile se învelesc unele în altele
trupul firav al copilei tremură
să fie anotimpul de vină sau în prag de iarnă
ochii sticlesc a măr și scorțișoară
și buzele tale colindă secerate de un dor nepământesc
mamă, pune paltonul pe umerii de brumă
să culegem ghebe să ne prefacem că în urma lor rămâne toamna dezlegată
drumul se răsucește sub talpa cu rizuri
copilăria mea se culcă în fânul aspru
noi nu.
Mamei mele, la împlinirea unei binecuvântate vârste.
16 Noi. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu