Terapia dependenței de iubire
365! de când n-am mai trimis scrisori de dragoste fără timbru,
am legănat corăbii de hârtie pe apa copilăriei,
am trăit iubirile femeilor ca și când ar fi ale mele,
am sărutat buzele legământului și am așteptat în banca întâi a fiecărei dimineți
printre rânduri am sorbit cafeaua de pe chipul tău
când plouă și îndepărtezi golul din stomac cu o privire
care ucide și naște
ucide și resuscitează
inima asta încăpățânată să iubească
altfel am putea vorbi până am pierde șirul gândurilor
cineva bate la ușa nopții dar nu-i deschid
îngerul pleacă cu rugăciunile mele pe umăr
îl privesc, are pasul blând și inima ține în brațe cuvintele
fără să scrie epilogul
365, doar numere într-un evantai de zăpadă
am putea schimba oricând ordinea
să-i spunem terapiei iubire și iubirii terapie
din piept ies anotimpuri de ceară
și toate se învelesc în ora când toate dorm
mai puțin copilul care îngână noaptea ca pe un refren de poveste
copilul maicii mele și prima lui scrisoare
pentru o rândunică zburând către pântecele lumii
să-i pună inima pe tipsia poeziei.
...a dragoste
Tu nu ești din lumea asta. Dacă ai fi de aici, cum te-aș mai iubi
din creștetul poeziei până în tălpile copilăriei
așteptând soarele să apună fără timp
ating iarba și miroase a bujori și nemurire
a stele aninate-n părul verii, când toate în jur își desfac aripile
femeile împletesc vise pe buzele lui cireșar
le strâng în brațe și mâinile lor miros a cer
norii își țin ascunse poverile
în desaga călătorului cartea poemelor nerostite se preface în pâine -
ai gustul sării pe brațele nopții
inima mea înalță zmeie și cerul se gâdilă a dragoste
cred în semne și de-mi cobori în adâncurile mării
scoate și talismanul ca o pisică neagră în calea profeților
nimic nu arde din ce nu trece întâi prin pielea cuvintelor,
nici tu nu ești din lumea asta. De ce ai locui în seceta zilelor
când rugul nopții te naște înger alb în ochii lui Dumnezeu
și sângele urcă pe creste nebănuit de înalte?
Versurile acestea se vor duce pe apa cuminte a iluziei
se vor întoarce corăbii de lemn dulce și lumea va pluti măcar un timp
fără luntre.
În liturghia dimineții
Ce e iubirea decât un șirag de emoții tăinuite
în atriile poeziei
ce sterp e cuvântul când nu-mi ești
și te strig deși am murit înainte să te nasc
țineam peretele acela în brațe și sângele curgea din mine
te-am strâns apoi la piept fără să mă doară nimic
odată cu tine lumea a devenit o fărâmă de dumnezeire
și trupul tău plăpând mai sfânt decât aș putea scrie
totuși dorm cu mâna în părul copilăriei, dorm și mi-e frică
de absența ta
nimeni nu învață mamele să trăiască
nu-mi spune: iată, Dumnezeu s-a împărțit din trupul tău într-o mie de spaime
să le duci cu tine la râu și să te lepezi de singurătate
în liturghia dimineții
îngenunchez, orele se duc ușor pe obrazul verii
desenez corăbii și iubesc, cu fiecare șoaptă, copilul din mine își vindecă rănile
să mă ierți când din poezia mea va rămâne doar lampadarul unui vis
să nu plângi
mamele vin odată cu îngerii
și rămân în polenul zilelor cu mâinile pline de iubire.
Locuind într-un pumn de femeie
Există cel puțin un om în viața fiecăruia
alături de care raiul e un prunc întors în pântece
există cel puțin un suflet care scoate phoenicși
din propriul cuib de vise
acesta nu este un poem de dragoste
e dragostea însăși locuind într-un pumn de femeie
mai mic decât inima păsărilor, mai neînsemnat decât pasul furnicii
totuși azi cerul și-a dezlegat mâinile și cântă
vocea devine mai adâncă, aproape șoptită în țipetele lumii
cum te aud în bătaia pământului și toaca se sfințește a nesomn
am uitat să pun lumina în glastră și acum se joacă cu chipul bizantin al memoriei
când puneai pensula în vin și cerbii sălbatici ai copilăriei
veneau mereu să se adape din cuvinte
așa m-ai cunoscut
hoinărind prin griuri cu soarele la piept
iubesc rătăcirea îngerilor în palmele tale
când deschizi pumnul pruncului și degetele lui te strâng a lapte și viață
anii poartă miros de tămâie și poalele timpului se curbează a rugăciune
a raze văratice peste ploile cochiliei mele.
- Scris de Mihaela Roxana Boboc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu