o mușcătură de șarpe
în glezna subțire a dragostei
minciuna pe care o spunem constant
privindu-ne în oglindă
am legat la gură cuvintele
suntem gata să zâmbim
cineva face o poză
întorc capul
anotimpul se curbează în palma mea dreaptă
nimeni nu m-a văzut plângând
afară de tine
locuiesc în trupul unei femei
altei femei
femeii
care refuză să se lase pictată
aleargă prin mine
alergi
alegi
legi
care nu au legătură cu adevărul
dar pui crucea în spate
și te plimbi de la un capăt la celălalt al amintirii
uneori pașii se opresc înaintea mea
și pun la ochi o eșarfă de mătase
precum cerul după ploaie vara;
singurătatea este o babă hâdă
pe care o iubești pentru că nu-ți întoarce niciodată oglinda
să-ți spună adevărul
singurătatea este o pânză de păianjen
pe care țes și țes
atâtea mărturisiri
fără ecou
se face iunie, dragul meu,
și pașii se numără invers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu