Taie-ți părul
să
nu mai atingă umerii
să
nu te mai înăbușe nopțile
să
nu mai simți mângâierea în plete
nici
felul în care se rupe
fir
cu fir
iubirea
taie-l
până
nu-ți mai atinge obrajii
și
despletită de sens să umbli
înapoia
ta să-mi dai săruturile
parfumul
toxic al palmelor
conturul
imaginar
al
sânilor mușcați de sărut
tot
ce iei și nu pui în loc
tot
ce nu scrii și se taie de la rădăcină
ca
și când nimic
nicicând
niciodată
taie-ți
părul și împletind cosița
dă-i
drumul în lume
de
unde nicicând întoarsă
niciunde
sărutată
niciodată
pictată
lipește
versurile
ca
un origami
pe o
coală imaginară
unde
fiecare pliere
pe
trupul suferinței
este
un act de dragoste
împărtășită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu