Femeia

O femeie după ce te iubește luminează
un lampion răsfățat de întuneric
ochii ei 
către cerul din care zâmbete,
ploi și curcubeie
amestecate
așa cum numai ea,
femeia cu alinturi în colțul buzelor,
femeia micilor capricii
îți bate în fereastră știind că ai ieșit deja pe ușă
dar te așteaptă
așteaptă lumina în părul nemângâiat 
și îmbrățișarea vine pe chipul de nard
când tu, poezie,
tu, culoare,
tu, oricum ai veni
îmi săruți mâinile 
modelându-te din nimic.
Femeia după ce luminează rămâne lumină
naște lumină
te veghează în respirația adâncă 
a nopților orfane
ah, nopțile cusute cu fire de argint
când părul ei mângâie întunericul și din sân 
un tremur 
ca un hohot
te pictează din moarte 
spre înviere.

 © Mihaela Roxana Boboc - Rădăcini în amintiri