Șoaptele în care deprinzi iubirea

Am încercat să-ți găsesc definiții
tu ai râs
singurul liant între noi
sunt buzele alinând
șoaptele în care deprinzi iubirea
lumina de veghe ți-adâncește pleoapele
respiri odată cu pereții claustrofobi,
gândurile alunecă pe scândurile șubrede
unul singur încolțește precum un vlăstar
în trupul iernii
gura ta acoperă suspinele
lumea devine un rubin șlefuit
de orele care vin și se duc.

Dă-mi săruturile înapoi,
memoriile încap într-o rochie de seară;
un fermoar mic închide tabloul cu
o semnătură indescifrabilă
în mâna timpului
definițiile se șterg de cămaşa pe care iubirea o îmbracă zi de zi
deși nici noi nu suntem aceiași
nici vom fi altceva,
umbre vremelnice pe pământul ca o ghindă în brațele veșniciei
adormi întors și sufletul crede
că s-a învelit în placentă
și mama veghează
cu mâna pe cruce.